Ca sa stim unde dorim sa ajungem.
Altii despre Haritina
Haritina Crăiţă nu e politician. E un semn de întrebare cu mers hotărât. Când toţi stau la coadă să se resemneze, ea face un pas în faţă. Nu promite borduri, ci dezvăluie nedreptăţi. Nu vorbeşte despre viitor, îl sapă cu mâinile goale, din temelii de pădure, hotărâri judecătoreşti şi tăceri administrative.
Într-un oraş care se obişnuise cu „merge şi-aşa”, Haritina a spus „ajunge”. A spus-o în instanţă. A spus-o în faţa microfoanelor. A spus-o în tăcerea oamenilor care semnează pentru demitere, nu pentru răzbunare, ci pentru o gură de aer curat. La propriu.
Pădurea Crâng. Nu o pădure-parc. Nu un proiect imobiliar cu PR verde. Ci o pădure adevărată, pe care ea a apărat-o ca pe un copil. Cu dosare, cu legi, cu cuvintele potrivite puse în locurile potrivite. Şi instanţa a spus: „are dreptate”. Dar administraţia a spus: „vedem”.
Aşa că ea a mai spus o dată: „nu ne mai minţiţi”. Nu cu pădurea, nu cu promisiunile, nu cu normalitatea inventată în birouri.
Haritina Crăiţă nu e salvatoarea oraşului. Nu vrea aplauze. Vrea ca fiecare buzoian să creadă că are voie să ceară ce i se cuvine. Aer. Lumină. Adevăr. Şi o primărie care lucrează pentru oameni, nu împotriva lor.
Asta nu e o campanie. E un act de curaj.
Şi curajul e contagios.